Retenția dentară: ce este, cauze și consecințe

Retenția dentară este o afecțiune în care dintele este complet format, dar nu poate erupe prin gingie. Această patologie apare atât la copii, cât și la adulți, afectând cel mai adesea dinții de minte și caninii. Problema poate rămâne neobservată pentru o lungă perioadă de timp, dar în cazurile avansate duce la inflamații, deteriorarea dinților vecini și defecte estetice.

Cauzele retenției

În mod normal, la om trebuie să erupă 52 de dinți: 20 de dinți de lapte și 32 de dinți permanenți. Dacă un dinte rămâne blocat în gingie sau os, acest lucru poate fi asociat cu o serie de factori:

• Supraîncărcare — prezența dinților în plus, care împiedică creșterea dinților principali.
• Poziționarea incorectă a embrionului dentar.
• Deformarea sau dimensiunea incorectă a dintelui.
• Odontoamă — tumoră benignă din țesuturile dentare.
• Deformarea maxilarului și a arcadei dentare.
• Predispoziție genetică.
• Scăderea imunității sau infecții suferite la o vârstă fragedă.

Cel mai adesea sunt retenite tocmai molarii de minte (dinții de minte), deoarece pentru aceștia poate pur și simplu să nu fie suficient spațiu în maxilar. Pe locul al doilea se află caninii, în special cei superiori, care joacă un rol important în formarea mușcăturii.

Forme și diagnostic

Retenția poate fi:

• Completă — dintele este complet ascuns sub gingie și țesut osos.
• Parțială — dintele a erupit parțial, dar nu complet.

Vizual, dintele reținut poate fi invizibil. Pacienții se plâng mai des de dureri periodice, umflături, senzație de presiune sau inflamație a gingiei. Este important să se efectueze la timp o radiografie pentru a determina poziția exactă a dintelui și gradul de retenție al acestuia.

Posibile complicații

Fără tratament, retenția poate duce la următoarele consecințe:

• Deplasarea dinților vecini.
• Deformarea mușcăturii.
• Distrugerea rădăcinilor dinților adiacenți.
• Chist și inflamație.
• Dureri cronice și limitarea deschiderii gurii.

Retenția parțială este deosebit de periculoasă: zona dinților care a ieșit la suprafață intră în contact cu saliva și bacteriile, ceea ce provoacă adesea pericoronită - inflamația țesuturilor înconjurătoare.

Tratament și prevenire

Tactica de tratament depinde de vârsta pacientului, localizarea și gradul de retenție. Sunt posibile următoarele abordări:

• Observație — dacă dintele reținut nu provoacă probleme.
• Tratament ortodontic — instalarea de aparate dentare sau aparate speciale.
• Îndepărtarea chirurgicală — se efectuează în caz de inflamație, deficit de spațiu sau risc de leziuni.

Îndepărtarea dintelui reținut este o operație completă, care include incizia gingiei, eliberarea dintelui și, dacă este necesar, îndepărtarea unei porțiuni de os.

Prevenirea include:

• Controlul stomatologic regulat încă din copilărie.
• Controlul termenelor de erupție.
• Tratarea la timp a anomaliilor de dezvoltare a maxilarelor.
• Extracția dinților temporari numai în cazuri indicate.

Retenția dentară nu este doar o întârziere a creșterii, ci o afecțiune care poate duce la consecințe grave. Cu cât problema este detectată mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de a păstra sănătatea sistemului dento-maxilar. Vizitele regulate la dentist și atenția acordată semnalelor organismului vor ajuta la evitarea intervențiilor complexe și la păstrarea unui zâmbet frumos.